Homo ludens

M-am perpelit azi toată ziua încercând să fac o listă cu cărți în limba română pe care să le pot citi fiică-mii. Am stat și am scotocit interneții și memoria mea de elefant bătrân și ponosit după niște literatură română pentru copii și am găsit sertarele goale și niște molii anemice. Am făcut o listă … Continue reading Homo ludens

Fiică-mea

Acum vreo câteva zile, m-a lovit : fiică-mea a crescut. A crescut mult, și eu nici măcar nu am fost de față. Nu știu unde eram, probabil țăcăneam în tastatură la birou, pozam cormorani de la geamul dormitorului mic, dormeam, etc. Nu știu când s-a lungit atât de mult. De când a devenit, oare, o … Continue reading Fiică-mea

Poșta

Înainte de Sărbători, primește fiică-mea cadou niște păpușele ridicol de scumpe din plastic, împachetate fancy în niște globuri de, ați ghicit, plastic. Când le desface, surpriză : sunt dubluri. Așa că eu, în tradiționala-mi inventivitate, încep să caut pe rețeaua vieții virtuale niște forumuri de schimb. Și găsesc, gârlă. Așa că abordez alte moms in … Continue reading Poșta

Scăpărici

Nu cred să fi trecut vreodată Sărbătorile fără artificiile mici pe care le-am numit dintotdeauna scăpărici. Înainte ca industria petardelor și a pocnitorilor să bubuie la propriu, astea erau singurele surse de uimire, lumină și fum disponibile. Nu știu care este istoria lor și, cumva, nici nu îmi doresc să o cunosc. Îmi e de ajuns să … Continue reading Scăpărici